Critica fundamentelor mediului politic

Mediul politic

Mediul politic românesc suferă de deficienţe congenitale care afectează percepţia consumatorilor de politică asupra politicii precum şi relaţia politicienilor cu publicul larg. Dintre lipsurile fundamentale, putem aminti: lipsa de reglementare, posibilitatea apariţiei monopolului politic şi a practicilor monopoliste, neprotejarea partidelor de celelalte partide, lipsa de protecţie a alegătorilor faţă de practicile incorecte şi mincinoase, neprotejarea intereselor societăţii şi inexistenţa unui cod deontologic al politicianului.

Lipsa de reglementare a mediului politic scoate factorul politic de sub incidenţa legilor şi îl plasează deasupra acestora, în dezacord flagrant cu articolul 16, alineatul 2, din Constituţie, care prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege.” Constatăm neputincioşi cum politicienii îşi fac legi proprii care să îi plaseze deasupra legilor valabile pentru muritorii de rând. Majoritatea celorlalte deficienţe ale mediului politic derivă din această inexistenţă a unei legislaţii politice coerente şi complete care, pe deasupra, să nu poată fi modificată de către parlament decât cu avizul prealabil al populaţiei prin referendum. În cazul în care mediul politic va fi lăsat în continuare nereglementat sau va fi reglementat parţial, percepţia publică de impunitate a omului politic se va intensifica, fiind posibile derapaje grave de la democraţie.

Deşi avem experienţe anterioare dureroase privind apariţia monopolurilor şi practicile monopoliste în politică, monopolul politic este în continuare posibil oricând, iar practicile monopoliste împiedică o concurenţă reală pe piaţa politică. Despre efectele dezastruoase ale monopolurilor politice nu vom vorbi prea mult, fiind suficient să amintim faptul că multe dintre dictaturile sângeroase ale secolului trecut au rezultat în urma unor alegeri democratice. În privinţa practicilor monopoliste actuale, este suficient să menţionăm imposibilitatea candidaţilor desemnaţi de partide extraparlamentare de a candida pentru posturile de parlamentari în alegerile parţiale din colegiile uninominale vacantate. Această practică monopolistă este însoţită de nereprezentarea partidelor neparlamentare în birourile secţiilor de votare la alegerile parţiale la orice nivel: locale sau parlamentare. Dictatura se clădeşte încetul cu încetul în România, prin sporirea continuă a numărului cetăţenilor români nereprezentaţi în administraţia publică locală şi centrală.

Din practicile monopoliste date drept exemplu, derivă o lipsă de protecţie a partidelor extraparlamentare faţă de partidele parlamentare. Ba mai mult chiar, atunci când administraţia publică centrală şi cea locală sunt de culori politice diferite, chiar şi partidele parlamentare au de suferit în raport cu partidul sau partidele de guvernământ, fondurile fiind dirijate discreţionar şi cu preferinţă evidentă către primarii de aceeaşi culoare politică. Prin astfel de practici monopoliste, sunt lipsiţi de protecţie împotriva factorului politic şi alegătorii care „îndrăznesc” să aleagă în mod diferit pe plan local faţă de o majoritate rezultată la nivel naţional. Lipsa de protecţie a „consumatorilor” de politică se reflectă şi în imposibilitatea acestora de a cere despăgubiri pentru practici incorecte ale politicienilor în exercitarea mandatului sau împotriva publicităţii mincinoase omniprezentă în campaniile electorale. Alegătorii sunt lăsaţi la discreţia unei administraţii rezultate prin escrocare, şantaj, mituire şi furt.

În aceste condiţii nu este de mirare că interesele unei întregi societăţi sunt neprotejate de acţiunea factorului politic, deseori incompetent, iresponsabil şi criminal. Nu ne sunt străine „investiţii” făcute cu capital străin pentru extragerea de zăcăminte ale subsolului cu nerespectarea normelor minime de mediu sau masivele defrişări ilegale făcute cu complicitatea criminală a politicienilor sau chiar de către aceştia.

Un comportament responsabil social al politicianului este imposibil în absenţa unui cod deontologic al acestei profesii menit să apere interesul public general prin stabilirea unui set de principii şi norme etice care să fundamenteze coerent şi responsabil exercitarea profesiei de politician.

septembrie 14th, 2010 de