Numerologia Epocii de Aur: Un bingo al supraviețuirii

Cartelă de pâine

Ne plac cifrele. Orice perioadă din trecut, oricât de întunecată ar fi fost, se luminează, parcă, atunci când o transformăm în cifre. Ne împăcăm mai uşor cu războaiele atunci când putem să traducem morţii acestora în limbajul cathartic al cifrelor. Cum? Câteva mii de morţi? Puţin. Mai are mult până la a egala recordul celui de-al doilea război mondial… Câţi au murit în comunism? Câteva sute de mii? Milioane? Puţin mai aproape, însă tot mai are…

Zero ni se pare o cifră bună (deşi învăţată de la arabi) atunci când spunem că acesta era nivelul datoriei externe a României pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Nu este însă o cifră la fel de bună pentru cei care îşi mai amintesc că aceeaşi cifră reprezenta cel mai frecvent varietatea de produse din magazinele alimentare româneşti în perioada agoniei comunismului.

Unu ni se pare o cifră bună când ne gândim că un singur partid se ocupa de treburile ţării şi nu cunoşteam instabilitatea şi incertitudinea provocate de lupta politică de astăzi. Însă nu este o cifră bună pentru cei care ştiu că în faţa tăvălugului dictaturii rămâneau singuri, fără sprijin şi fără soţ.

Doi? Era o cifră care te putea apropia de obţinerea unui râvnit apartament în regim de închiriere. Era o cifră dezumanizantă pentru cei care se trezeau că partidul le băga în casa aflată în proprietate personală o proaspătă familie de proletari dornici de afirmare în efortul de a duce societatea multilateral dezvoltată pe noi culmi de progres şi civilizaţie.

Trei era o cifră magică în comunism. Cine nu îşi aminteşte astăzi de treimea amurgului proletar: „Partidul, Ceauşescu, România”? Cine îşi aminteşte mai mult decât fraze repetate până la îndobitocire cu ocazia şedinţelor colective de dezumanizare, va recunoaşte următoarea imagine:

Cartelă de pâine

(Cartelă de pâine din perioada comunistă)

soţie, doi copii, trei luni, patru persoane, nouăzeci şi două de zile, treizeci şi nouă de zile în care ai ajuns prea târziu de la muncă pentru a mai putea cumpăra o franzelă. Nicio linie, nicio superlinie, aşa că despre „BINGO!” nici nu putea fi vorba.

Ar fi păcat să uităm legătura dintre numere şi ceea ce reprezintă ele. Ar fi păcat ca, peste câţiva ani, cei care vor vedea imaginea de mai sus să spună că se juca Bingo şi în vremea comunismului, deci lumea se distra de minune.

Ce-i de făcut? Să punem mână de la mână pentru a construi o arhivă online a imaginilor comunismului. Am pus bazele unei astfel de arhive cu imaginea de mai sus, utilizând Flickr şi Pinterest, două reţele de socializare care permit stocarea şi etichetarea de fotografii. Aştept comentarii cu legături spre resurse online conţinând astfel de imagini despre Epoca de Aur, precum şi cu indicarea numelui de utilizator al Pinterest, dacă doriţi să contribuiţi cu mai multe imagini la această arhivă şi aveţi un cont pe această reţea.

Fotografiile care reprezintă contribuţia personală la această arhivă vor putea fi consultate pe Flickr, iar contribuţiile tuturor pe Pinterest.

aprilie 1st, 2012 de