Moldova Mare, un pericol mai mare pentru România decât Rusia Mare?

Moldova Mare

Puțini locuitori ai României au auzit de Moldova Mare. Și mai puțini cred că aceasta este altceva decât plăsmuirea unor dezrădăcinați aflați în căutarea unui leac miraculos pentru alienarea lor națională. Tema nu este deloc nouă, fiind periodic adusă în discuție de forțe tributare noului KGB rus, FSB-ul. Merită să citiți câteva puncte de vedere pe marginea acestui subiect, pro și contra.

Evident, demersul nu este sub nicio formă comparabil cu alte proiecte naționale ale națiunilor mici din spațiul european: Catalonia, Scoția, Ținutul Secuiesc etc. Nu este comparabil dintr-un motiv fundamental: Moldova este leagănul culturii române, iar reprezentanții majori ai unei așa-zise „culturi moldovenești” au ales de care parte a lumii vor să se afle, încă din timpul vieții lor. Ar fi suficient să ne gândim doar la Mihai Eminescu și Ion Creangă, ca să nu mai vorbim de noul val de scriitori basarabeni care au format nucleul dur al mișcării de redeșteptare națională în Basarabia postcomunistă.

Neavând nici măcar o bază reală națională, dată fiind inexistența unei națiuni moldovene distincte de națiunea română, poate, totuși, acest stat imaginar, inventat și alimentat constant de imperialismul rusesc, să aibă succes? Să vedem posibilele evoluții din spațiul est-european:

  • Rusia se va opri în Crimeea. Nu. Manifestațiile derulate deja și planificate și în continuare în alte orașe din sudul și sud-estul Ucrainei ne demonstrează că Rusia nu are nicio intenție să se oprească în Crimeea.
  • Rusia va anexa Transnistria. Cam asta ar fi temerea Republicii Moldova, dar și a Ucrainei sau a României. Pare să fie deja destul de costisitoare anexarea Crimeei, dată fiind necesitatea construirii infrastructurii care să lege Rusia de noua sa achiziție, cu atât mai mult în cazul în care Rusia nu va anexa alte regiuni din Ucraina. Dacă va anexa alte regiuni din Ucraina, Rusia va trebui să își consolideze dominația în aceste regiuni, în ciuda pasivității aparente a armatei Ucrainei, fiind oricând posibilă apariția unor grupuri de partizani. Și la ce i-ar folosi Rusiei o Transnistrie care să facă parte din Federație?! La nimic: nu ar face altceva decât să anuleze rolul și ponderea Transnistriei în zonă, lichidând, practic, activitățile ilicite ale clicii mafiote care, cu sprijinul Noii Armate Roșii, a devenit, peste noapte conducere de Republică Autonomă.
  • Vom avea, totuși, graniță comună cu Rusia? Da. Deja avem, pe Marea Neagră (ce-mi mai plac glumele mele…). Este posibil ca această graniță să apară și pe frontiera pe care o avem acum cu Ucraina în Sudul Basarabiei. Foarte posibil.

În acest context, poate să stea România liniștită? Nu. Nu câtă vreme Rusia este condusă așa cum este condusă. Nu că ar fi Rusia singurul pericol pentru România, dar este cel mai vizibil. Să nu credeți că Rusia este tentată să cucerească România pentru a transforma în vreun fel energia tectonică din Zona Vrancea în energie electrică, deși nu m-ar mira să aud și astfel de idei, la cât de intoxicată cu teorii ale conspirației a fost sfera publică românească, tocmai în ideea în care, obișnuind oamenii cu lucruri înspăimântătoare, vor rămâne indiferenți la nedreptate și impunitate. Gândiți-vă doar că, acolo unde placă tectonică se întâlnește cu placă tectonică, s-or mai întâlni și alte lucruri…

Pericolul real reprezentat de Rusia este această teorie a Moldovei Mari, alimentată chiar și cu sprijinul Serviciului de Informații și Securitate de la Chișinău. Dar nu vă temeți, avem o speranță, ceea ce ne ține în urmă ne va ține și în viață: sunt absolut convins că moldovenii vor prefera să meargă la crâșmă decât la mitinguri destabilizatoare la care să se propage teoria Moldovei Mari. Cât despre pârjolirea pământului, ce să mai vorbim, că la asta suntem deja pregătiți, numai îi așteptăm pe ruși.

martie 23rd, 2014 de