Despre Biserică și predarea religiei în școli

Prima Școală Românească

Moto: „Ateismul este credința că poți trăi fără a crede în nimic.” (popa Tămaș)

Biserica nu este locul acela pe care ai încetat să îl frecventezi când ți-ai pierdut inocența, ci locul acela pe care îl frecventai atunci când încă o aveai. Locul acela pe care îl luai cu tine mereu, pretutindeni, cocoloșul ăla sufletesc insolubil în mocirla cotidiană, în care chipul blând al străbunicilor și al bunicilor se amesteca plăcut cu binețea dată de lelea Floare atunci când te vedea venind agale pe drumul de la gară. Tu știai cine e ea, ea știa cine ești, dar mereu te întreba, retoric, dacă nu cumva ești copilul fetei/băiatului lui [aici pune numele bunicii tale sau al bunicului].

Biserica nu este locul ăla în care ai refuzat să (mai) mergi și l-ai lăsat pe popă singur cu moșii și babele parohiei. Biserica nu este locul ăla rece făcut din cărămizi și betoane, ci locul acela cald făcut din zâmbetul cald și ajutorul cunoscuților și al viitorilor cunoscuți.

Biserica nu este constituită din totalitatea burdihanelor ascunse sub sutane și ferecate, ca să nu plesnească, sub lanțuri și cruci strălucitoare menite să îți distragă atenția. Biserica nu este locul ăla în care un popă își vinde sufletul pe câțiva arginți ca să te convingă să amanetezi viitorul copiilor tăi, amăgindu-te că străjeri mincinoși ai raiului vor revărsa asupra tuturor laptele și mierea.

Biserica nu este chestia aia care vrea să pună stăpânire pe toate, inclusiv pe școală. Biserica e mama școlii.

Biserica suntem noi. Dacă nu înțelegi despre ce îți vorbesc, nu-i bai. Dar măcar poți înțelege că încă nici măcar nu ți-am vorbit despre religie și Dumnezeu, iar asta nu te-a interesat?

februarie 27th, 2015 de