Cătălina Ponor a refuzat candidatura pe listele PSD la alegerile parlamentare

Cătălina Ponor

Cătălina Ponor a refuzat să candideze la alegerile parlamentare din acest an pe listele PSD. Refuzul Cătălinei Ponor a fost comunicat printr-un interviu exclusiv pentru News.ro, realizat de Adina Oșan, după ce, cu o zi înainte, căpitanul pe județul Constanța al echipei în roșu comunicase presei răsunătorul transfer, deși nu primise un răspuns afirmativ de la Cătălina Ponor. Reacția Cătălinei Ponor pe Facebook a fost una scurtă, vrând parcă să încheie cât mai repede un eveniment jenant în care cineva a vrut să îi forțeze mâna pentru a raporta la centru racolări răsunătoare și a fi mai bine văzut în cadrul partidului:

Refuzul în sine este lăudabil, Cătălina Ponor nedorind să se alăture turmei de sportivi și cântăreți care și-au vândut imaginea la care au lucrat atâția ani în schimbul avantajelor presupuse de un loc călduț în grajdul cel mare al politicii românești. Și mai lăudabil este modul în care a refuzat candidatura, afirmând că politica este o meserie murdară și nu vrea să își arunce numele în așa ceva.

În același interviu pentru News.ro, Cătălina Ponor mai menționează că s-ar fi implicat în politică dacă am fi trăit într-o țară cu politică normală. Acestea sunt cuvinte care ar trebui să le provoace dureri cam tuturor celor care s-au supărat sau s-au bucurat de refuzul ei. Un refuz în acești termeni nu este nicio bucurie pentru opoziția la PSD. Nu este PSD-ul miezul mucegăit și rece al unei politici românești calde și îmbietoare ca pâinea de casă.

Ca o persoană care a fost implicată în politică, nu pot decât să îi dau dreptate Cătălinei Ponor. Spre deosebire de ea, eu chiar am crezut că se poate schimba ceva, motiv pentru care am și ales să mă implic. Eram de partea celor care spun că este obligația ta să te implici politic dacă ai ceva materie cenușie în cap. Nimic mai greșit. Este exact invers. Politica este un mediu plin de nebuni, inadaptați și șmenari, în care, dacă ai ghinionul să fii idealist, vei avea repede senzația că ești printre puținii oameni normali prinși într-o apocalipsă zombi, moment în care altruismul care te-a împins acolo este anulat de instinctul de conservare.

octombrie 2nd, 2016 de